Cu ce vedeta semeni ???
Am dat de un test pe internet… in caz ca va plictisiti puteti sa-l incercati. Este fun!
http://www.myheritage.ro/FP/Company/try-face-recognition.php Aceasta este adresa Si poate ma anuntati cu cine semanati
2012 … și până unde poate ajunge imaginația americanilor
Poate că nu toată lumea a auzit sau a văzut filmul intitulat ”2012” de aceea doresc să spun că filmul a apărut de curând în cinematografe și că titlul filmului reprezintă anul în care Lumea se va sfârși. Filmul ne pune la dispoziție imagini minunate, dar totuși destul de înfricoșătoare. Filmul se încadrează în categoria filmelor apocaliptice, care prevăd sfârșitul Lumii sub diverse chipuri și moduri. Pentru ”apocaliptici” este cel mai potrivit film.
Am observat că din ce în ce mai multe persone se gândesc la sfârșitul Planetei noastre. Oare chiar atât de mult am fost afectați de societatea în care trăim? De greutățile pe care le întâmpinăm pentru supraviețuire, și de lucrurile pe care unele persoane le fac, din cauza lipsurilor? Chiar atât de mult ne-au afectat, încât gândul apocalipsei este din ce în ce mai aproape?
În ultimul timp parcă tot mai multe astfel de filme sunt produse și promovate, în special de către americani, pe piața internațională a cinematografiei. Înaintea lui ”2012” am vizionat ”The day the Earth stood still”. În ambele filme am observat prezența ”arcei lui Noe”.
În general aceste filme sunt produse de către americani. Chiar atât de departe ”călătorește” mintea americanului? Oare prevăd ei ceva și ne avertizează prin cinematografie sau doar ne sugerează că la o astfel de calamitate ”ei” sunt ”bine păziți”? Ne spun de pe acum că trebuie să ne stângem bani pentru a ne cumpăra viețile? Eu cred că marile puteri chiar dispun de astfel de ”măsuri”, deoarece tehnologia le permite. Chiar dacă ni se pare că doar în filme este posibil așa ceva, să nu ne lăsăm duși în eroare.
Să fie Sfârșitul Lumii aproape? Și în ce mod se va sfârșii aceasta?
Alterul în era globalizării
Asistăm la o transformare a spaţiului global unde nu au întârziat să apară reacţii ale comunităţilor, care îşi arogă dreptul de a-şi conserva şi întării identitatea. În acest cadru al globalizării se vorbeşte despre comunităţi şi nu despre individ. Există şi o poezie care circulă prin statele multiculturale europene:
Mântuitorul tău este evreu
Maşina ta este japoneză
Pizza ta este italienească
Cafeaua ta este braziliană
Vacanţa ta este turcească
Scrisul tău este latin
… şi vecinul tău
încă un STRĂIN?
Putem observa că această poezie este uşor moralizatoare pentru cel care încă nu a reuşit să-l accepte pe celalalt diferit. Aceste versuri mă trimit cu gândul la semnificaţia „politically correct” în ceea ce priveşte respectarea drepturilor „celuilalt” ca membru al unei minorităţi, fie aceasta de natură culturală, etnică sau religioasă. Acest fenomen al globalizării afectează atât statele europene cât şi SUA. Problematica minorităţilor din spaţiul european diferă de problematica imigranţilor, a grupurilor etnice din America. Europa este un spaţiu multicultural. Se încearcă o omogenizare atât la nivel politic cât şi la nivel social şi economic de către instituţiile din Uniunea Europeană.
După cum spune şi Z. Baumann globalizarea înseamnă ceva pentru fiecare: pentru unii este ceva negativ (exemplul manifestanţilor antiglobalizare, anti NATO, care îşi fac apariţia la fiecare Summit NATO), iar pentru alţii globalizarea este un fenomen ce trebuie neapărat să se împlinească dacă vrem să fim fericiţi. Indiferent care este opinia fiecăruia despre acest concept este clar că destinul spre care se îndreaptă lumea este globalizarea. Drept dovadă, în perioada 1- 4 aprilie 2008, la Bucureşti s-au aflat oficialii mai multor state, care fac parte din Organizaţia Naţiunilor Unite, pentru o întâlnire la cel mai înalt nivel. Este primul Summit NATO care se desfăşoară în România.
Aştept cu mare nerăbdare să văd cum reuşeşte “alterul” să ţină piept globalizării !!!
Povestea misterioasei Coca-Cola
Totul a început de la cateva pahare vândute pe stradă, la un preţ foarte mic. ( un fel de suc la TEC, cum era la noi pe vremuri). Ingeniosul personaj care a realizat prima dată, în 1886, în Atlanta, siropul pentru băutura Coca-Cola, a fost un farmacist, de meserie, pe numele său John Styth Pemberton. Trebuie amintit faptul că la început această băutură nu era carbogazoasă, ci doar o bautură dulce, făcută din sirop şi apă potabilă. Mai apoi, s-au gândit că ar fi mai bine să adauge în loc de apă potabilă, apă carbogazoasă, devenind astefl o băutură delicioasă şi răcoritoare. Văzând că minunata invenţie se vinde foarte bine, şi că este foarte bună, în acel moment îşi face apariţia un alt personaj inspirat. Este vorba de contabilul lui Pemberton, de la farmacia pe care o deţinea, Frank Robinson. Acesta a sugerat înregistrarea mărcii şi a scris Coca-Cola, exact cum ştim noi că apare pe toate sticlele, scrisul acela de mână, foarte frumos. Au urmat apoi reclamele în ziare, unde lumea era invitată să vină să consume minunata băutură. Cum dr. Pemberton era trecut prin viaţă, acesta nemaiputând face faţă cererilor din ce în ce mai mari, a început să vândă acţiuni diverşilor parteneri, nefiind conştient de potenţialul uriaş pe care îl crease şi pe care îl deţinea. Acesta a fost începutul băuturii Coca-Cola.
Asa G. Candler este cel care a reuşit să cumpere toate acţiunile la firma Coca-Cola, şi să devină unic proprietar. Marca înregistrată “Coca-Cola”, folosită pe piaţa din anul 1886, a fost înregistrată la Biroul de Invenţii al Statelor Unite la data de 31 ianuarie 1893 (înregistrarea a fost reînnoită periodic). Din acest moment s-a început promovarea cu ajutorul publicităţii. În anul 1894 s-a deschis prima fabrică, unde se producea siropul Coca-Cola, în afara Atlantei. Totul a început să se extindă. Directorul companiei, G. Candler, era bucuros să spună că băutura răcoritoare Coca-Cola se bea pe întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii. Au început să se deschidă tot mai multe fabrici, peste tot. Trebuie să spun însă că vânzarea se făcea încă la pahar. În 1894, în Vicksburg, Mississippi, Joseph A. Biedenharn a fost atât de impresionat de cererea crescândă pentru Coca-Cola, pe care o vindea la pahar, încât a instalat o maşinarie de îmbuteliat în spatele magazinului său şi a început să vândă navete de Coca-Cola plantaţiilor şi fabricilor de cherestea de-a lungul râului Mississippi. El a fost primul îmbuteliator de Coca-Cola.
Sticla realizată de Joseph A. Biedenharn
Îmbutelierea pe scară largă a fost posibilă în 1899, când Benjamin F. Thomas si Joseph B. Whitehead din Chattanoga (Tennessee), au obţinut de la Candler drepturile exclusive de a îmbutelia şi vinde Coca-Cola în Statele Unite. Cu contractul în mână s-au alăturat lui John T. Lupton, tot din Chattanoga, şi au început să dezvolte ceea ce acum a ajuns să fie sistemul de îmbuteliat Coca-Cola din întreaga lume.
Sticla folosită în perioada 1901 – 1915
Sticla din care bem noi toţi astăzi Coca-Cola
Au mai scos pe piaţă şi alte modele de sticle, în care se îmbutelia Coca-Cola, şi mă refer la sticlele returnabile, ca cele de mai sus.
Când totul a început să meargă ca pe roate, s-au gândit că cel mai bine, şi mai practic şi eficient ar fi îmbutelierea băuturii Coca-Cola în sticle de plastic. De la 0,5 L, şi până la sticle de 2,5 L, pe care le cunoaştem toţi.
Am să postez câteva dintre reclamele făcute pentru Coca-Cola
Încă de când a apărut, băutura Coca-Cola a avut câte un slogan.
Urmează povestea faimoasei Coca Cola
Stay tuned !!! 
Să ne amintim de Seinfeld
Cine nu-şi mai aminteşte de serialul Seinfeld, să ridice mâna sus. (sau, nu-i aşa, poate lăsa un comment)
Nu ştiu dacă am reuşit performanţa de a urmării toate episoadele, nici nu ştiu câte sunt în total, dar ştiu că le-aş urmări de nenumărate ori. Numai când îmi amintesc de feţele celor cinci, mă şi apucă râsul, şi o dorinţă de a revedea serialul. Ştiu că stăteam noaptea, târziu, să înceapă Seinfeld, la Pro TV, acum câţiva ani. Ce vremuri…. Acum nu cred ca este vreun serial pe care să-l urmăresc zilnic…. ( a ba da, Nany Fran, dar ăsta este tot vechi).
Serialul este GENIAL. Personajele sunt originale şi joacă impecabil. chiar şi poveştile din film sunt funny, şi “din viaţă”.
Jerry Seinfeld, îi plăcea să zică: “…Not that there’s anything wrong with that.”
George Constanza, îi plăcea să spună: “Double-dipper”
Elaine Benes, toată ziua : “Yada, yada, yada”
Cosmo Kramer, spunea: “These pretzels are making me thirsty.”
Newman, adora să spună: “Hello, Jerry”
Sunt sigură că citind aceste fraze vă amintiţi felul cum actorii le rosteau.
Şi să nu mai zic de melodia de la începutul serialului, sau de felul cum intra Kramer de fiecare dată în apartamentul lui Jerry, sau de modul cum Newman vorbeşte cu Jerry, sau cum făcea George şi multe multe altele….
