Una dintre pasiunile sexului masculin

Nu stiu cum sunt altii, dar eu….. Cunoscuta sintagma, nu???

Revenind, una dintre pasiunile barbatilor, pe care eu ca fată, evident (vor spune ei) ca nu o inteleg, este faimosul joc de carti POKER. Da, si aici ma refer la pokerul adevarat, PE BANI. Printre multele ocupatii extracuriculare ale barbatilor, pokerul pare a fi o activitate pasiva, dar foarte activa la nivel de intelect. Adica stai degeaba atatea ore, dar cica trebuie sa te gandesti, sa previzualizezi anumite miscari ale colegilor de breazla…… in fine…..

Ma intrebam daca si femeile joaca poker, si am aflat ca da, dar nu in aceeasi maniera. Si baietii care vor citi vor spune EVIDNET CA NU. Ca na…. nici nu vreu sa continui ideea, ca voi fi acuzata de feminism., si nu mi-as dori.

Pokerul este un joc de noroc, la fel ca si ruleta, jocurile cu fructe, slots etc. Toate le gasim in Cazinouri si nu numai.

As dori sa inteleg de ce EI isi petrec atata timp, cu cateva carti in mana, asteptand mereu miscarea celuilalt?????? Poate intr-o zi, cine stie, ma va lamuri careva…..

Pana atunci……

Despre zgarcenie…

 

Se poartă recesiunea, bugetele mici, austeritatea, reducerile de personal, reducerea salarilor, a sporurilor etc. Oare aici este vorba şi de zgârcenie şi lăcomie? Acestea două fac parte din cele şapte păcate capitale, pe care le găsim în Biblie, şi anume mândria, zgârcenia, necurâţia, invidia, lăcomia, mânia şi lenea. Istoria celor şapte păcate începe prin secolul al VI-lea.

               În dicţionarul limbii române conceptul „zgârcenie” este explicat astfel: însuşirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariţie, calicenie. Sinonime: avariţie, calicenie, calicie, (livr.) parcimonie, (rar) meschinărie, (pop.) scumpenie, (pop. şi fam.) cărpănoşenie, cărpănoşie, (înv.) cumplitate, scumpătate, scumpete, scumpie. (E de-o ~ proverbială.[1])

               În ziua de azi această trăsătură de caracter este destul de întâlnită, pentru că viteza cu care se face totul astăzi este uimitoare şi parcă nu-ţi mai dă timp să te gândeşti şi la celălalt. Probabil că acum cine citeşte crede că persoana mea este chiar una zgârcită şi meschină. Sincer, gândeşte greşit. Eu privesc zgârcenia din mai multe puncte de vedere, din mai multe unghiuri.

               În primul rând mă gândesc la partea materială, care are o mare importanţă în societatea de azi. Spui cuiva că este avar, zgârcit atunci când nu vrea să împărtăşească cu tine ce are. Sau când face totul numai pentru el, fără să-l intereseze de tine. Mai este şi componenta morală, atunci când îi spui cuiva că este meschin. Meschinăria este tot zgârcenie, numai că se referă la sentimente.

               Cred că zgârcenia ar trebui corelată cu lăcomia, doar dintr-o anumită perspectivă şi până la un punct. A fi lacom înseamnă a luat totul pentru tine şi cât mai mult. Caracterul lacom este cel care dăunează bunelor relaţii dintre oameni. În Biblie găsim că lăcomia şi zgârcenia sunt mari păcate. Cred că toţi am fost lacomi şi zgârciţi cel puţin o dată în viaţă.

               Fiecare popor se deosebeşte prin anumite trăsături fizice dar şi de caracter. Când spunem despre un anumit popor că este mândru sau perfecţionist atunci cădem în stereotipuri, în preconcepţii. Prejudecata are consecinţe în relaţiile interpersonale. Nimeni nu este scutit de efectele prejudecăţii. Există discriminare pozitivă şi discriminare negativă. În general persoanele cu o personalitate mai rigidă au cele mai multe prejudecăţi. Când ne referim la anumite comunităţi etnice, la diferite popoare, reprezentarea spirituală este făcută de alţii, de ele însele (comunităţi), şi de filozofi, antropologi. Este vorba de o imagine creată de sine, creată de ceilalţi şi cea construită de cărturari.

               Cele mai cunoscute stereotipuri sunt: spaniolii sunt mândri, italienii sunt dezordonaţi, nemţii sunt ordonaţi tot timpul, că totul a început cu Adolf Hitler, care vroia ca toate trenurile şi autobuzele să ajungă la timp. Englezul spune despre ţara lui că în Anglia totul întârzie, trenurile şi autobuzele, că englezilor le place muzica tehno.  Există multe astfel de prejudecăţi despre orice popor, indiferent că le acceptăm sau nu, până la urmă şi aceste prejudecăţi fac parte tot din cultura fiecărui popor, se trage din obiceiurile, istoria şi cultura poporului.

               Imagologia operează cu reprezentări colective, socializate, ce trădează o mentalitate colectivă şi care sunt considerate ca reprezentative pentru acea comunitate. Exprimările condensate, memorabile, sunt admise ca atare, axiomatic, având o funcţie descriptivă şi de (re)cunoaştere, ocupând un loc important în imaginarul social. Acestea sunt clişeele, sau stereotipiile naţionale: “scoţian zgârcit”, “român harnic şi ospitalier(!?!?!?)”, “francez iubăreţ”, “evreu cu simţ de afaceri” şi aşa mai departe. Caracterele atribuite diferitelor popoare sunt puse sub semnul imuabilităţii, de aceea în textele de factură folclorică apar aluzii la divinitate ca garant al datului veşnic. Ne amintim începutul Baltagului: “Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam. Pe ţigan l-a învăţat să cânte cu cetera şi neamţului i-a dat şurubul etc.” Se pare că primul care a folosit termenul de stereotip cu referire la reprezentările sociale a fost jurnalistul american Walter Lippmann în cunoscuta sa lucrare despre opinia publica (1950). Pentru acesta, a vedea totul prin categorii (“types and generalities”) reprezintă un mod economicos de cunoaştere, dar şi una dintre cele mai subtile şi insidioase metode de influenţare (astăzi – manipulare). George Călinescu spunea: “francezii sunt raţionalişti, germanii idealişti, englezii pragmatici, ruşii mistici, orientalii fatalişti. [...] O cultura conţine în sine toate notele posibile, precum un individ toate aspectele caracterologice. Francezii sunt cartezieni, dar unii sunt mistici, englezii sunt pragmatici, dar mulţi sunt nişte visători, germanii sunt romantici şi sistematici, dar printre ei sunt sceptici şi dezordonaţi. Specificitatea nu e o notă unică, ci o notă cu precădere.”[2]

                Revenind la zgârcenie, căci am vorbit destul despre prejudecăţi despre popoare, cred că în ziua de azi, chiar dacă nu ne prea permitem să ne gândim şi la aproapele nostru, trebuie totuşi să fim generoşi, măcar sufleteşte. Nu este foarte dificil şi cotisitor (deloc) să zâmbim, să fim politicoşi, să dăruim prietenie şi bună dispoziţie. Cu cât facem aceste lucruri mai des cu atât ne vom simţi mai bine, şi poate la un zâmbet vom primi TOT un zâmbet.

               Există multe teorii despre cum să te îmbogăţeşti, cum să îţi faci avere… Zgârcenia ar fi unul dintre marile secrete? După cum spunea Rotschild (Compagnie Financiere Rothschild – LCF Rothschild, deţinută de familia Rothschild; compania este specializată în administrarea activelor pentru clienţi privaţi şi instituţii financiare, precum şi în servicii de consultanţă): “Banii sunt ca o femeie frumoasă, trebuie să te ocupi de ei cu devotament, că altfel îţi devin infideli”. În privinţa cumpătării a ramas celebra frază rostită de marele fabricant de automobile Henry Ford: omul devine bogat nu prin banii pe care-i câştigă în timpul vieţii, ci prin banii pe care nu-i cheltuieşte”. De o asemenea cumpătare a dat dovadă şi multimiliardarul Bill Gates, care a stat ani de zile în casa părinţilor pentru a nu da banii pe chirie… Acum ne gândim că Bill Gates este zgârcit şi că asta l-a ajutat să ajungă la averea pe care o are în prezent, dar părerea mea e că a acţionat eficient, chiar şi zgârcit.

---

[1] Versiunea dexonline.ro 

[2] G.Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediţie nouă, Craiova, 1993, p.  973